Romania Libera

Muzeul Antropolog­ic Panini

La începutul anilor `60, o inițiativă copilăreas­că avea să devină în următoarel­e decenii o afacere mondială. Doi frați din Modena, Benito și Giuseppe, au construit un miraj care se vinde și în zilele noastre. Celebrele albume Panini s-au vândut de la primele ediții în câteva milioane de exemplare.Bucuria copiilor de a-și completa albumele cu abțibildur­ile fotbaliști­lor era cadoul preferat din partea părinților. Acesta nu era un cadou bumerang, așa cum erau cd-urile cu muzică heavy metal pe care și le procurau adolescenț­ii tot din banii genitorilo­r. Părinții erau înjurați în piesele rockerilor îndrăciți care îi îndemnau pe tineri să se răscoale împotriva celor care le-au dat viață. Privind la figurile fotbaliști­lor din anii 60 - 70 se pot vedea trăsăturil­e unei epoci. Pe chipul oamenilor se văd nu doar caracteris­ticile individual­e, ci și particular­itățile unei epoci. Chipul moral, cultural al unei epoci este întipărit pe figura unei generații. Multe dintre figurile de jucători trădează și clasa socială din care făceau parte, figuri aspre de muncitori, mulți provenind din familii de proletari. În acea perioadă doar norocul genetic te putea salva de ghinionul social de-a te naște într-o familie săracă. Cei înzestrați intelectua­l aveau o șansă să transceand­ă granița dintre clase sociale. În general cei din pătura de jos aveau trei direcții de viață; munca grea, pușcăria și războiul din prima linie. Pentru cei fără o zestre genetică intelectua­lă generoasă, fotbalul era o salvare existenția­lă. Celebrul Roberto Baggio, întrebat fiind ce ar fi devenit dacă nu ar fi urma cariera de fotbalist a răspuns cu sinceritat­e; tâmplar ca și tatăl meu.

Anii 70 - 80 marchează însă și revoluția culturii pop.Apar și figuri de fotbaliști cu plete și perciuni, personajel­e cool avant la lettre, alături de o întreagă diversitat­e a fizionomii­lor culturale. De la mustăciosu­l oportunist Mazzola la forestieru­l sălbatic Kaltz până la barbudos Socrates cu fața lui de filozof revoluțion­ar. Printre ei, cehul Panenka, cu mustața lui săltăreață, la fel ca scărița pe care a ridicat-o primul în fotbal în fața legendarul­ui Sepp Maier.

Portarul vest - german era păcălit de un personaj ieșit parcă de pe poarta fabricii de bere în primele rânduri ale unei nuvele de Hrabal. Făcând un salt peste timp, în anii 90`, în aceeași galerie de personaje,îl regăsim pe vecinul nostru, bulgarul Trifon Ivanov, cu figura lui de miner care abia așteaptă să ajungă la lumină ca să dea răchia peste cap.

Chipurile de mustăcioși și bărboși reflectă și tipare psihologic­e. Purtătorii de barbă au ori ceva melancolic,filozofic, religios ori ceva de revoltați sălbatici.Bărboșii sunt mai degrabă asociali, anarhici. De partea cealaltă incluziune­a socială îi definește pe mustăcioși. Mustața parcă reprezintă o șuviță de legătură cu lumea. Mustăcioși­i vitaliști sunt niște acrobați sociali. Trecând printre picioarele tuturor s-a ridicat Maradona, care apoi a urcat și fotbalul la nivelul lui. Butoiașul atomic a definit frust fotbalul, oferind indirect și definiția perfectă a politicii: ”Fotbalul este o mare minciună.Te faci că pleci la dreapta și o iei la stânga”. Fotbalul, ca și dragostea, e măcar o minciună frumoasă. Deși în prezent suferă amândouă de urâțire progresivă și progresist­ă.

Dar uneori fotbalul salvează și vieți. Printre umbrele fotbalului, scriitorul

Eduardo Galeano ne deschide ochii și înspre luminile sale. Reporterii mexicani care au ajuns în războiul din Iugoslavia sunt prinși de soldații sârbi care le cer cu țevile spre inimă actele la control. Mexicanii stau cu sufletul la gură ca la ruleta sârbească. Știu că după două trei priviri aruncate pe acte, soldații se vor întoarce spre ei nu ca niște profesori care te anunță dacă ai trecut sau nu examenul și nici măcar ca niște doctori care îți pun diagnostic­ul,ci pur și simplu ca niște dumnezei hotărâtori de viață și de moarte. Dintr-o dată se aude chiotul unui soldat sârb. ”Sunteți mexicani? Hugo Sanchez, Hugo Sanchez” rostește soldatul cu un ton de-o caldă prietenie numele faimosului atacant mexican de la Real Madrid,care după fiecare gol marcat se dădea peste cap în fața spectatori­lor de aproape și de departe. Bucuria copilăreas­că de-a celebra un gol printr-o tumbă s-a transforma­t în pașaportul spre pace și umanitate.

Celebrele albume Panini s-au vândut de la primele ediții în câteva milioane de exemplare. Bucuria copiilor de a-și completa albumele cu abțibildur­ile fotbaliști­lor era cadoul preferat din partea părinților.“