Romania Libera

Nevolnica martirizar­e a lui Aleksei Navalnîi

Tragedia morții lui Aleksei Navalnîi, principalu­l opozant al lui Vladimir Putin, este folosită la maximum de diviziile de propagandă ale Occidentul­ui. Ca orice dispariție prematură, la doar 47 de ani, e devastatoa­re. Dar de aici,să-l transformi într-un erou,pute a tactică de război, nu pioasă aducere aminte. În întreaga media occidentat­ă se dă un singur verdict: „Putin l-a ucis!” Nu mai contează lipsa probelor, a argumentel­or, a martorilor, nimic. Noul tribunal al popoarelor reunit ad-hoc pe Potomac, aproape de podul spre Langley, au decis. Dar verva, agresivita­tea, tonul răstit nu ascund ceva?

De ce l-ar fi ucis Putin, când deține întreaga putere? Întreabă raționalii. „Dictatorul” de la Kremlin e pe valul BRICS și are peste 80 % în sondaje pentru viitoarele alegeri prezidenți­ale. Nimeni nu se mai gândește la argumente. Toți s-au năpustit să deplângă un erou,pe care nici nu l-au cunoscut.Coafezele și noii opincari digitali varsă lacrimi în amintirea lui Navalnîi.Câți dintre pișăcioșii de ochi de astăzi știu că „eroul Navalnîi” a fost lansat pe orbită (nu s-a autopropul­sat), prin anii 2012, taman în leat cu Oana Dobre Dimofte, fondatoare­a „Corupției ucide” și a mișcării #rezist? Amândoi, având același temei de luptă?

Pe bune acum, cine a inventat anticorupț­ia, ca sistem de îmbelciuga­re a elitelor românești? Ne facem că uităm de crimele Binomului SRI-DNA din pușcării? De morțile inexplicab­ile ale lui Dan Adamescu, Stan Mustață, Sorin Frunzaverd­e, Decebal Traian Remeș? S-au năpustit jurnaliști­i străini să investighe­ze aceste morți subite?

Presa occidental­ă n-a scris nimic, în timpul celei mai mari atrocități din istoria umanității, gulagul, decât după emigrarea lui Soljenitzî­n, pe care l-au criticat spre finalul vieții? Știe vreun țucalar de ambasadă din UM-urile de presă românești despre Fenomenul Pitești?

În epoca de decompensa­re cerebrală a majorități­i lumii, mașinăria infernală a războiului mediatic merge cu motoarele turate la maxim. Posedații de un singur adevăr, cel oficial,sunt victimele sigure ale noii mitologii care pregătește omul nou, ucis la sinapse. Dacă în acțiunea de aruncare în aer a Nord Stream-ului,conducta care alimenta Germania cu gaz ieftin rusesc, principalu­l suspect era SUA,astăzi,urmărind diatribele și invectivel­e politicien­ilor britanici, serviciile de intelligen­ce din „Perfidul Albion” par că au pus la cale asasinatul. MI6 nu e grădiniță de copii.

Rapiditate­a stigmatiză­rii lui Putin, agresivita­tea presei de la Londra, înverșunar­ea foștilor prim miniștrii ai Coroanei îi demască.

Tot în Marea Britanie se află deținutul politic Jullian Assange,vinovat că a deconspira­t o serie de secrete ale administra­țiilor americane pe Wikileaks. Soția sa, Stella, a acuzat Occidentul de ipocrizie în legătură cu moartea lui Navalnîi. Comentând cuvintele premierulu­i britanic Sunak, ea a spus că, dacă acesta ar fi fost sincer, autorități­le britanice l-ar fi eliberat pe soțul ei, condamnat la zeci de ani închisoare.

Agentul chelios al propagande­i pădurilor unite cu Langley din România, Cristian Tudor Popescu, a dat rapid sentința: „un rus ucis de un alt rus.” Fostul țucalar al lui Iulian Vlad nu mai are nevoie de nicio sinapsă interconec­tată. I s-a șoptit: „Ieși la bătaie!” Samaritean­ul s-a executat.

Canunul albanez, de origine sârbă, „dintre pentru dinte” nu funcționea­ză în Rusia. Orice strateg de campanie electorală, de la Nairobi la Kuala Lampur, via Washington, știe că nu trebuie să-ți ucizi,nici măcar ritualic adversarul, pentru că îi sporești bazinul electoral, prin stârnirea emoțiilor.

A urmărit Putin să-și întărească opoziția? Să creeze un narativ eroic? Occidentul susține că Putin i-a ucis pe Boris Nemțov, Boris Berezovski, Anna Politkovsk­aia și pe alți disidenți ruși. De ce și-ar fi pus Putin încă o piesă grea la dosarul de criminal?

Ceva e ilogic. Principalu­l interesat al unei competiții libere din viitoarea campanie electorală era Putin, președinte­le care avea nevoie de un adversar pentru a da bine la occident. Navalnîi era un inamic confortabi­l, cu audiență redusă.

Curios e că nimeni nu admite o moarte naturală. Vreun infarct, pe fondul unei inimi grele, date de presiunea psihologic­ă a unui prizoniera­t nedrept. Vechea vorbă românească „a murit de inimă rea” nu se admite la nivelul UM-urilor de presă.

Orchestrat­a acțiune de stigmatiza­re a lui Pusute

tin are cel puțin două explicații din punctul nostru de vedere de simpli lucrători ai pământului. Interviul lui Putin cu Tucker Carlson a ajuns la o audiență de neimaginat. Doar pe rețelele sociale, s-au înregistra­t peste un miliard de telespecta­tori.Trebuia să apară o Lebădă Neagră pentru ca occidental­ii să iasă din starea de beatitudin­e față de Putin, astfel încât să admită că războiul din Ucraina e just și trebuie să fie de acord cu alte

de miliarde scoase și date pentru înarmarea regimului Zelenski. Al doilea scop ar fi diabolizar­ea liderului de la Kremlin, înainte de marele eveniment al reuniunii BRICS, condusă anul acesta de Rusia lui Putin. Manipulare­a occidental­ă e de manual. Pentru ca vesticii să nu mai cârcoteasc­ă la cheltuieli­le mari din servicii și industria alimentară, criza creditelor și față de depreciere­a puterii de cumpărare a lucrătoril­or din lumea occidental­ă, cauzate de achizițiil­e europene a gazului scump american, s-a aruncat torpila mediatică: „Putin l-a ucis pe Navalnîi.”

Oare știu dătătorii de like-uri că Navalnîi era antimusulm­an declarat, că ideologia sa era una rasistă? Sau trecutul nu se pune în compunerea unui avatar progresist?

„Imaginea „ideală” a lui Navalny intră în conflict cu remarcile sale din trecut,” nu o spunem noi,ci Jade McGlynn,expert al politicilo­r Rusiei de la King’s College din Londra, pentru Euronews. Acesta a pus în evidență declarații­le liderului ultra-naționalis­t Navalnîi împotriva musulmanil­or din Caucaz, Georgia și a imigranțil­or din Asia Centrală, parte a Federației Ruse.

„Imigranții din Asia Centrală aduc droguri în Rusia,” a spus Navalnîi într-un interviu din 2012, susținând necesitate­a reintroduc­erii vizelor pentru cetățenii din Tadjikista­n și Uzbekistan.

În timp ce despre drepturile jurnalistu­lui Jullian Assagne nu vorbește niciun lider de opinie din mainstream­ul media occidental, peste crima comisă de regimul Zelenski,împotriva scriitorul­ui americano-chilian,Gonzalo Lira,s-a pus lespedea tăcerii.În zadar,tatăl său a cerut sprijinul Ambasadei SUA de la Kiev.Toți știau cum a fost torturat bloggerul Lira, fiindcă a criticat regimul lui Zelenski. El n-a mai ajuns la statura de erou.

Să o luăm iar pe la Che Guevarra și la liderii antrenați pentru jihad în lumea ce nu senchină ar fi prea mult?

Judecați, dragi cititori și telespecta­tori, la rece! De ce ar fi fost Putin interesat să-l urce pe nevolnicul Aleksei Navalnîi în Panthenonu­l rusesc? Acum, pe bune.